Jurnal de pandemie la o micuță eco-școală din mediul rural

Pandemia produsă de SARS CoV-2 are, fără doar și poate, părțile ei bune. Dar să începem cu începutul.

Marți, 10 martie 2020. Suntem anunțați că vom rămâne acasă pentru un timp. Cât și cum, nu prea știe nimeni.

Miercuri, 11 martie. Întâlnire de gradul 0 la școală. Toți suntem ușor bulversați, dar ne facem împreună un plan: o să comunicăm cu părinții și elevii, ne ținem conectați după un program minim, strângem și împărtășim toate resursele pe care le putem utiliza în acest nou context și ne spunem tare ”să ne revedem cu bine!”

Zilele care urmează sunt zile de căutare și regăsire pentru fiecare dintre noi… Alergăm prin cotloanele casei și ale minții pentru a găsi cele mai bune soluții pentru elevii noștri. Fiecare dintre noi comunică mai bine sau mai puțin bine cu părinții și copiii, prin canalele de comunicare pe care le cunoaște: Facebook, Messenger, Whatsapp. Este nevoie să ne organizăm și să facem mai articulat lucrurile. Se cere, așadar, prima întâlnire a profesorilor. Vine după o săptămână de școală on-line.

Analizăm și concluzionăm că a fost cam haotică și este nevoie să îmbunătățim. Introducem zoom în comunicare, ne organizăm lecțiile pe baza unui orar agreat de noi toți și așteptăm să vedem cum o să funcționeze minunata aplicație și ce ”fețe” avem după o săptămână de ”acasă”? Nu-i ușor ce ne-am propus, dar treptat ne acomodăm. Învățăm unii de la alții, dar și de la elevii noștri. Stăm multe ore pe telefon, calculator, căutăm resurse importante pentru lecții cât mai atractive și prezentate cu sens. Ne specializăm din mers atât noi cât și elevii în aplicația zoom, însă ne bucurăm din tot sufletul de revederile  zilnice și poveștile simple, ale noastre sau ale elevilor noștri.

Viața la ”țară” își are cursul ei, liniștit și relativ monoton. Este uneori făcut praf de știrile contradictorii și gri despre îmbolnăviri, infectări, chiar decese. Noi repetăm cu elevii noștri în fiecare zi: suntem în siguranță dacă stăm acasă, ne spălăm bine pe mâini, avem grijă unii de alții și învățam să fim rezilienți.

În fiecare zi, elevii noștri sunt dornici să se conecteze la lecții, sunt vioi, pun întrebări, sunt curioși. Pentru ei ca și pentru noi este totul nou. Majoritatea elevilor sunt cu noi în fiecare zi, dar sunt și elevi care nu vor sau nu pot intra la lecțiile on-line. Unii vor să facă o pauză de școală și această întâmplare care ne-a schimbat viețile este o oportunitate pentru ei să ia o pauză MARE, alții nu au aplicațiile necesare de a intra on-line sau nu au reușit să se conecteze din prima și au renunțat. 

Sunt și copii care nu au telefoane performante sau Internet. Cu ei și părinții lor am reușit să vorbim la telefon, dar cam atât… Este trist că nu reușim să ajungem la fiecare dintre ei, acum, în această epocă super tehnologizată.

Profesorii sunt și ei prinși în această poveste numită ”școala virtuală” cu uneltele tehnologice proprii. De pe laptopurile personale, de pe telefoane, își setează zi de zi viața în funcție de nevoile elevilor și ulterior ale propriilor copii și familii. Muncesc mult, foarte mult. Timpul trece pe nesimțite. Aproape toată ziua sunt la dispoziția micuților, prinși în avalanșa de întrebări care invadează whatsapp-ul. Îngrijorările sunt pe buzele tuturor, dar le exprimă cu grijă pentru micuții sau tinerii din fața lor și își adună toate resursele să-i încurajeze și pe ei, dar și pe părinții lor.

Majoritatea părinților sunt alături de copii și profesori, sunt asistenții, profesorii de acasă și colaboratorii noștri de preț. Pandemia i-a adus în situația să se conecteze cu copiii lor cum poate nu au mai făcut-o până acum. Această lună i-a readus alături de copiii lor, de învățătorii și profesorii copiilor într-un cadru cu totul nou și sunt sigură că-i îndrăgesc și apreciază mai mult acum pe dascăli.  Poate este momentul ca breasla aceasta să își reconsidere statutul atât în ochii părinților, dar și ai societății.

S-a dus o lună de școală on-line. Timpul a trecut parcă mai rapid și se simte miros de vacanță de Paște.  Oare este nevoie de vacanță după școala on-line? Da! O așteptăm mai mult, dornici să avem puțin timp doar pentru noi. Totul a venit rapid și ne-a prins în iureșul ”facem tot ce putem și învățăm” ca să fie bine pentru copiii noștri.

Vacanța este altfel în acest an, mai tristă, de căutare a ceea ce e esențial în viața fiecăruia, cu gândul la ce a fost înainte, dar și la viitor. Este nevoie de vacanță, dar o vacanță pe timp de epidemie nu am mai trăit până acum! Este vacanța în care, mai mult decât în alte dăți ne gândim la copiii și persoanele care au nevoie de ajutor.

Colegii inimoși dăruiesc, iar oameni de bine oferă. Comunitatea mare este importantă pentru noi, iar acum cu atât mai mult. De aceea, în această perioadă, binele a răzbit și din comunitatea noastră școlară și locală către spitale, copii, bătrâni.

În afară de școala virtuală și întâlnirile zilnice cu elevii, întâlnirile săptămânale cu colegii sunt  calme și calde, cu iz de ”voi cum sunteți?”, iar atunci când avem nevoie de mai mult ”spațiu”, ni-l luăm. La unele dintre întâlnirile noastre este invitat și mentorul nostru AVE cu care parcă ne cunoaștem de-o viață.

Dar școala virtuală nu ne ocupă tot timpul, ci am împărțit-o cu alte cursuri on-line și întâlniri virtuale. Suntem conectați la tot și la toate. Suntem în EduNetworks și profităm din plin de cursurile- atelier organizate de ei, colaborăm cu Aspire Teachers și întâlnirile lor ne îmbunătățesc și organizează resursele de învățare și ne dau o nouă perspectivă despre educație în general, iar conferințele web Edu Leaders Talks ne aduc aminte cât de importantă este starea de bine a fiecăruia și cum putem să lucrăm cu mintea noastră în astfel de vremuri. Asociația pentru Valori în Educație vine în sprijinul nostru și învățăm cum să avem grijă de echipă în această perioadă și nu în ultimul rând, ne conectăm la Educație la Înălțime, cu lecțiile inovatoare propuse, prima fiind cea de geografie și visăm la astfel de lecții pentru elevii noștri. Și asta-i doar o bucată esențială din activitatea extra școală on-line.

Primăvara a venit la Cândești parcă mai înfloritoare ca niciodată și ziua de 22 aprilie, Ziua Pământului, ne readuce la școala virtuală, în casele noastre, devenite clase virtuale.

După Sărbătorile Pascale, au început lecțiile on-line monitorizate. Sper să beneficiem de încrederea de a face în continuare lecțiile, așa cum am făcut-o și în perioada anterioară, când toți ne-am mobilizat, fără să ne dea cineva tonul. Am făcut-o cu responsabilitate, pasiune, din drag de copii, cu fața spre viitor. Este ok să fie ritm, feedback, implicarea tuturor, dar am speranța că nu ne vom întoarce la birocrația din școli, de dinainte de pandemie. Măcar de asta să scăpăm. Birocrația este cel mai mare rău al educației!

Vis-a-vis de casa mea este școala. O privesc din curte și mă cuprinde un sentiment amestecat, de tristețe, dar și de speranță… Acum îi lipsește zumzetul de copii, îi lipsește viața, dar poate MÂINE va deveni cea la care visăm toți – ȘCOALA secolului XXI.

E pandemie, dar e primăvară și soare, iar noi sperăm că toate aceste zile de izolare, dincolo de teama de boală, de solidaritatea cu medicii și cu cei care și-au pierdut pe cineva drag, sunt cu folos pentru oameni, indiferent de vârstă. Poate este timpul să reflectăm, mai mult ca oricând, la cât de importantă este educația și cum se vede și se simte asta în momente de răscruce: în modul în care ne organizăm, deciziile pe care le luăm, profesionalismul, omenia și empatia noastră.

Este momentul să reflectăm la tot ce s-a întâmplat în această perioadă și să dăm școlii și educației întâietate. Avem nevoie de încredere, de teme relevante pentru elevii noștri și de mai multă autonomie. E nevoie să învățăm să trăim ÎMPREUNĂ și să avem grijă de Terra.

Vineri, 24 aprilie. O nouă zi de primăvară, de școală on-line, de viață în timp de pandemie

Cândești-Vale, Dâmbovița, Eco-Școala Gimnazială ,,Matei Gr. Vlădeanu”

Irina Constantinescu & team